A trecut ceva vreme de când nu am mai scris aici... De atunci cred că sunt în proces de vindecare continuu... Prefer să nu recitesc însemnările mai vechi...
Oricum am abordat altfel problema... şi consider că a fost o abordare mult mai corectă şi mai diplomată... Am aşteptat o vreme şi i-am lăsat timp şi lui să se gândească, probabil nu a făcut-o, pentru că nu eram o prioritate, şi apoi l-am sunat şi i-am spus că sunt dispusă să mai încerc o dată să fim prieteni... Pe atunci era doar o strategie de a-l împiedica să îşi schimbe numărul de telefon, dar acum îmi dau seama ce mult m-a ajutat pasul acesta... M-ar fi urmărit pentru totdeauna faptul că ultima noastră conversaţie a fost o ceartă, aşa că m-am simţit uşurată, deşi aceasta este o chestie pur egoistă din partea mea. După acest telefon am lăsat iarăşi o vreme să treacă, ca să îi arăt că nu mai am nici o intenţie să îl persecut... şi în timpul ăsta mi-am dat seama că într-adevăr nu mă interesa cu cine iese el sau dacă îi place altă fată... Cred că gelozia aceea stupidă era doar în mintea mea... Într-adevăr ceea ce îmi doream nu era să fiu cu el ci pur şi simplu să existe în lumea mea...
Următoarea dată când am vorbit cred că am stat la telefon vreo oră...
După aceea totul a mers bine... vrobeam despre gagicii noştri, ne dădeam sfaturi, mai apărea şi câte o discuţie picantă...
Cred că aşa e cel mai bine... Cred că într-adevăr pot spune că suntem prieteni... Desigur există anumite lucruri care nu se potrivesc, dar nimic în viaţă nu e perfect!